înapoi la mamifere

 

Denumire ştiinţifică: Felis silvestris silverstris (Schreber 1775)

Denumire populară - Pisica sălbatică

Taxonomie: Clasa Mammalia, Ordinul Carnivora, Familia Felidae

 

Video: înregistrare cu pisica sălbatică făcută în rezervația Bigăr (cameră video automată)

 

Descriere. Spre deosebire de pisicile domestice, este mult mai mare ca dimensiune. Un adult ajunge la o greutate de 3-6 kg și o lungime de 45-81 cm, la care se adaugă coada de 25-40 cm. Spre deosebire de pisicile domestice a căror blană prezintă o mare variabilitate coloristică (alb, cenusiu, brun, oranj, negru și diverse combinații ale acestora) subspecia sălbatică are blana brun cenușie cu benzi laterale de nuanțe închise. De-a lungul coloanei vertebrale există deasemenea o bandă de culoare închisă. Coada are peri extrem de lungi care îi dau un aspect robust iar în jumătatea terminală prezintă mai multe inele de culoare închisă și un smoc terminal negru.

 

Habitat. Subspecia europeană este adaptată habitatelor împădurite. Totuși în unele zone ale Europei, unde habitatul optim (pădurile) sunt extrem de fragmentate, Felis silvestris folosește și spațiile deschise și chiar terenurile agricole, evitând totuși zonele în care se practică agricultura intensivă (Nowell and Jackson 1996).

 

Biologie. Împerecherea are loc spre sfârșitul iernii în lunile februarie, martie. Gestația durează 56-69 de zile după care femela fată 3-5 pui orbi și total dependenți de ea. Aceștia deschid ochii abia între a 9-a și a 12-a zi de viață și vor fi hrăniți inițial doar cu lapte. Pe măsură ce cresc dieta le este diversificată cu hrană solidă. De la vârsta de circa 60 de zile își pot urma mama în căutarea prăzii. Maturitatea sexuală este atinsă de regulă la vârsta de 10 luni. Speranța de viață este de circa 13-14 ani. Cel mai longeviv animal a trăit 21 de ani.

Activitatea. Specia este activă preponderent pe timp de noapte.

Felis silvestris este solitară cu excepția perioadei de reproducere. Dimensiunea teritoriului unui individ depinde de sex, calitatea habitatului, cantitatea de hrană și structura populației. În general, o pisică sălbatică ocupă o suprafață de circa 1,5-12 km². Masculii au în general teritorii mai mari decat femelele, acestea suprapunându-se cu cele ocupate de 2-6 femele (Herbst and Mills 2005, Stahl et al. 1988, Macdonald et al. 2004).

Nu își construiește o vizuină, ci ocupă scorburile suficient de mari, crăpăturile din stânci sau chiar mici peșteri. Uneori preia chiar și vizuinele părăsite de alte animale cu condiția să nu fie suprainfestate cu ectoparaziti (pureci).

Dieta. Specia are o dietă predominant carnivoră. Ocazional poate consuma și plante sau chiar fructe. Prada constă de regulă în mici specii de vertebrate: rozătoare, iepuri, mici mustelide, păsări și ouă de păsări, reptile, amfibieni (Nowell and Jackson 1996, Sunquist and Sunquist 2002) și, mai rar, chiar cadavre. Specia joacă un rol deosebit în controlul populațiilor mamiferelor mici (în special al rozătoarelor) care asigură în proporție covârșitoare dieta speciei.

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională

 

PARTENER

RNP-ROMSILVA - Administratia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa RA

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro