Descriere.

Este una dintre cele mai mari specii de Myotis din Europa. Prezintă urechi lungi şi largi cu 7-8 pliuri transversale, marginea internă a urechii este convexă. Tragusul, larg la bază, este aproape cât jumatate din înălţimea urechii şi are, de obicei, o pată întunecată în vârf. Blana este gri-maronie (uneori roşcată) pe spate şi albă sau cenuşie ventral; botul, urechile şi patagiul sunt brune-gri.

Habitat

Acestă specie preferă zonele împădurite, în special pădurile mature de foioase sau mixte, cu substrat semideschis, capturând prada aproape sau direct de pe sol. Uneori vânează şi în păduri de conifere, pajişti, parcuri. Hrana constă în principal în coleoptere Carabidae şi diptere Tipulidae, lepidoptere mari (larve şi adulţi) şi ortoptere Gryllotalpidae, şi, secundar, chilopode, opilionide, araneide. Zborul de vânătoare este destul de rapid, capul şi urechile sunt orientate în jos căutănd după insecte. Un rol important în capturarea prăzii îl au şi sunetele generate de aceasta în timp ce se mişcă pe sol. După ce este aceasta este reperată, liliacul aterizează şi o capturează folosind inclusiv aripile. Insectele de talie mică sunt consumate în zbor, iar cele de talie mare sunt consumate în repaus.