înapoi la păsări

 

Denumire ştiinţifică: Dendrocopos syriacus Hemprich & Ehrenberg, 1833

Denumire populară - Ciocănitoare-de-grădini

Taxonomie: Cls. Aves, Ord. Piciformes, Fam. Picidae

 

Descriere. Este asemănătoare ciocănitorii-pestriță-mare (Dendrocopos major) doar că îi lipsește dunga neagră de pe laturile gâtului până la ceafă; are de asemenea mai puțin alb pe rectricele exterioare iar subcodalele sunt roșu-palid; flancurile pot fi ușor striate. Determinările pe teren recomandăm să fie făcute cu ajutorul determinatorului SOR (Bruun şi colab., 1999, în tălmăcirea românească a lui Dan Munteanu), în care sunt punctate toate caracterele de diferenţiere faţă de restul speciilor genului Dendrocopos sau oricare alt determinator de teren (Peterson, Heinzel, Makatsch, etc.).

 

Biologie (reproducere, ecologie, habitate)

 

Reproducerea:

Există o singură pontă pe an; au fost găsite şi ponte de înlocuire a primului cuibar, ca urmare a distrugerii prin prădare sau prin alţi factori exogeni. Cuibăreşte în scorburi naturale pe care le fasonează. Arborii preferaţi sunt: nucul, cireșul, prunul, dudul, salcâmul, plopul argintiu, plopul negru uneori salcia, ocazional în oricare arbore din parcuri sau grădini (Glutz, 1980). Distanța de la sol a cuibului variază între (0.8)2.0 m și 4.0(15) m. Depune între 4 și 7 ouă, de regulă 5, alb sticlitoare (Makatsch, 1976). O descriere a construirii cuibului, depunerii ouălor, creșterii puilor, etc., este detaliat prezentată de Linția în volumul 2 al Păsărilor din România, p. 54-56. (Linția, 1954).

 

Activitate: diurnă; specie solitară şi sedentară care se poate însă asocia în timpul iernii stolurilor polispecifice (piţigoi, auşei, gaiţe) eratice, aflate în căutare de hrană.

 

Regim alimentar: insectivor (carnivor).

 

Ecologie, habitat:

În biotop forestier (preponderent la şes, pădurile de câmpie în care domină stejăretele şi şleurile cu stejar pedunculat, cereto-gârniţetele, ceretele şi gârniţele (Stănescu şi colab., 2002), luncă, parcuri, vegetația lemnoasă de pe malurile râurilor, în livezile și curțile satelor, fiind o specie larg răspândită în întreaga țară.

 

Statutul speciei:

Directiva Consiliului 79/409/CEE, Directiva Păsări a CE 70/409 CEE din 02.04.1979, Ordonanţa de urgenţă 236/24.11.2000, Convenţia de la Berna (Legea 13/11.03.1993), lista speciilor protejate din România.