înapoi la păsări

 

Denumire ştiinţifică: Hieraaetus (Hieraëtus) pennatus (Gmel.) 1788

Denumire populară - Acvilă mică

Taxonomie: Cls. Aves, Ord. Falconiformes, Fam. Accipitridae

 

Descriere.

Specia se înfățișează din punct de vedere cromatic sub două aspecte: faza deschisă și faza închisă, existând totodată o variabilitate fenologică foarte mare de la vârsta tânără la cea matură. Linția a atras atenția asupra acestui fapt în prezentarea penajului speciei bazându-se, în descrierile sale, mai cu seamă la cele aflate de la Dombrowski.

Faza deschisă este uneori confundată cu variantele extrem de deschise de șorecar și viespar, dar se deosebește de aceștia și de toate celelalte răpitoare prin faptul că partea inferioară a aripii are remigele întunecate și subalarele deschise sau albicioase. Supraalarele mijlocii sunt, la ambele faze, de obicei atât de deschise încât formează un tipar specific in forma de “V” pe partea superioară a aripii, la fel ca la gaia roșie, însă prezentând in plus supracodale de culoare deschisă.

Faza închisă este brună dedesubt (cu supraalare negricioase), dar cu coada puțin mai deschisă, putând fi confundat cu eretele de stuf (juv.) și gaia neagră. Indivizii cei mai deschiși la culoare din faza întunecată (rar întâlniți) au o nuanță de maro-roșcat. Toți au ultimele trei remige primare puțin mai deschise, coada de un gri deschis uniform (mai întunecată spre vârf). Totodată mai prezintă câte un punct mic alb pe marginea frontală a fiecarei aripi, la umăr, ușor vizibil din față.

 

Biologie (reproducere, ecologie, habitate)

 

Reproducerea:

Cuibul este plasat în arbori relativ înalți; la construirea cuibului participă ambii parteneri. Ocazional sunt ocupate cuiburile altor răpitoare care au fost părăsite. Ponta este de găsit în intervalul aprilie-iulie. Ouăle sunt albe și în număr de două.

 

Activitate: specie diurnă.

 

Regim alimentar: carnivor, regim alimentar format din mamifere (de câmpie) și păsări. Stă nemișcată în aer pe durate lungi, fără să bată din aripi, apoi plonjează spre sol cu aripile strânse, cu o viteza incredibilă (picioarele sunt întinse spre înainte) și prădează.

 

Ecologie, habitat:

Specie tipică silvostepei. Întâlnită în păduri cu arbori cu frunze căzătoare, cu luminișuri și poieni, de obicei în regiuni montane mai joase, dar și la câmpie. Preferă pădurile de luncă, arboretele și șleaurile de câmpie sau de deal unde sunt prezenți arbori înalți cu coronament bogat în apropierea cărora sunt situate terenuri deschise, cultivate sau nu, în care poate vâna.

 

Statutul speciei:

Directiva păsări, anexa I a Directivei Consiliului Europei 79/409/CEE;

OUG 57-2007, OUG 154-2008 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei și faunei sălbatice (anexa 3);

Convenţia de la Berna - Legea nr. 13 din 11.03.1993;

Legea vânătorii anexa 2 (vânarea interzisă).

 

Specie critic periclitată.

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională

 

PARTENER

RNP-ROMSILVA - Administratia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa RA

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro