înapoi la păsări

 

Denumire ştiinţifică: Dendrocopos leucotos (Bechstein 1803)

Denumire populară - Ciocănitoare-cu-spate-alb

Taxonomie: Cls. Aves, Ord. Piciformes, Fam. Picidae

 

Descriere.

Este o pasăre ceva mai mare decât mierla, cu un colorit predominant, ca la toate ciocănitorile, negru şi alb; masculii se deosebesc de ciocănitoarea-pestriţă-mare (Dendrocopos major) prin aceea că au partea superioară a capului, până la ceafă, de culoare carmin-împurpurat, iar regiunea târtiţei albă.

Abdomenul şi subcodalele, partea de jos a flancurilor este de culoare roz cu striaţii longitudinale negre. Roşul de pe creştetul capului la mascul, lipseşte la femelă (dimorfism sexual). Peste aripi are dungi albe şi negre.

Posibile confuzii: pentru observatorul neobişnuit cu ciocănitorile, toate speciile sunt asemănătoare (major, medius, minor, syriacus); evitarea neclarităţilor poate fi realizată doar printr-o observare atentă cu determinatorul în mână (recomandăm determinatorul SOR - Bruun şi colab., 1999, în tălmăcirea românească a lui Dan Munteanu), în care sunt punctate toate caracterele de diferenţiere faţă de restul speciilor genului Dendrocopos. În cazul de faţă, sugestiv este desenul spatelui.

 

Biologie (reproducere, ecologie, habitate)

 

Reproducerea:

Specia depune ouă o singură dată pe an. Cuibăreşte în scorburile arborilor găunoşi sau crengile scorburoase având orificiul de intrare plasat la înălțimi cuprinse între 4 şi 20 m de la sol. Arborii preferaţi sunt: mestecenii, frasinii, fagii, brazii rar stejarii (Cătuneanu, 1951). Ouăle sunt de culoare albă, lucioase, în număr de 5-6, mai rar 7-8, chiar şi 3 (Makatsch, 1976). Incubaţia durează 14 zile, clocitul revenind atât femelei cât şi masculului, cu o participare ceva mai apăsată a celui din urmă. Puii eclozaţi, rămân în cuib 27-28 de zile conform caracterului lor de nidicoli. După acest interval de timp, părăsesc scorbura, pot zbura, familia destrămându-se definitiv după alte câteva zile consecutive acestui moment.

 

Activitate: diurnă; specie solitară, eratică. Se asociază stolurilor hoinare hiemale polispecifice (piţigoi, auşei, gaiţe) aflate în căutare de hrană.

 

Regim alimentar: insectivor (carnivor).

 

Ecologie, habitat:

biotopuri forestiere; în pădurile de brazi şi de fagi din Carpaţi dar vagabondează în timpul toamnei când coboară prin regiunea deluroasă până în pădurile de câmpie (în care domină stejăretele şi şleaurile cu stejar pedunculat, cereto-gârniţetele, ceretele şi gârniţetele (Stănescu şi colab., 2002), parcuri. În toate cazurile este asigurată staţionarea, troficizarea şi refugiul („odihna”).

 

Statutul speciei:

Directiva Păsări a CE 70/409 EEC din 02.04.1979, Ordonanţa de urgenţă 236/24.11.2000,

Convenţia de la Berna (Legea 13/11.03.1993), lista speciilor protejate din România.

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională

 

PARTENER

RNP-ROMSILVA - Administratia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa RA

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro