înapoi la păsări

 

Denumire ştiinţifică: Circus cyaneus (Lineé 1766)

Denumire populară - Erete vânăt

Taxonomie: Cls. Aves, Ord. Falconiformes, Fam. Accipitridae

 

Descriere.

Specia se remarcă printr-un pregnant dimorfism sexual în care de regulă, ca în cazul întregului gen, masculul este în greutate mai ușor decât femela (greutatea masculului nu o depășește pe cea a unui porumbel de scorbură, în medie 300-400 gr., în timp ce aceea a femelei poate ajunge și la peste 700 gr.). Penajul masculului, albastru-cenușiu, se află în contrast flagrant cu cel al femelei, dominant brun. Gâtul și partea dorsală la mascul sunt uniform albastre-cenușii cu excepția târtiței albe.

Tot alb este și penajul ventral în timp ce proximitatea aripilor (remigelor) este neagră. Aspectul petei negre dar și lungimea remigelor sunt elemente de departajare pentru cele trei specii cyaneus, pygargus, macrourus. Atunci când pasărea este observată în zbor, diferența dimensiunilor dintre remigele primare, echilibrată, imprimă vârfului aripii aspectul de rotunjit. Bordul posterior este limitat de o bandă neagră. Spre deosebire de mascul coloritul de bază al femelei este cafeniu, cromatică proprie părții dorsale - cap, trunchi, coadă și tectrice mici, mijlocii și mari; la nivelul stilopodului tectricele mari sunt nuanțate mai luminos decât restul penajului.

Albul târtiței este mai mare decât la celelalte două specii (pygargus, macrourus). În jurul gâtului se observă un guler mai deschis la culoare, dar îngust. Partea ventrală apare striată. Ventral, aripile nuanțate cenușiu sunt străbătute de benzi brun-întunecate. Dungi evidente asigură și desenul cozii dintre care ultima (vârful cozii) este mai lată decât restul celor existente.

 

Biologie (reproducere, ecologie, habitate)

 

Reproducerea:

C. cyaneus cuibărește solitar, asocierea mai multor perechi în perioada de cuibărit (termenul de cuibărit în colonie este impropriu deoarece specia nu este o specie colonială) întâmplându-se acolo unde densitatea populației este foarte mare și oferta trofică peste limita abundenței. Obișnuit perechile din anul în curs sunt monogame cu toate că nici biginia (bigamia) nu este caz particular. Uneori masculii se pot manifesta chiar poligini (poligami) asigurându-și transmiterea informației genetice până la 7 femele (Glutz et all., 1971).

Jocul ”nupțial” constă din zboruri în voltă, loopinguri executate de către mascul, atacuri mimate asupra femelei la care aceasta asistă de pe înălțimea unui arbore sau se implică în zboruri paralele, prinderi reciproce de gheare și răsturnări în aer. În timpul acestor zboruri masculul este purtătorul unei prăzi pe care în final o predă femelei după care are loc copulația.

Cuibul, exploatat mai mulți ani la rând, este plasat pe sol uscat, umed ori mlăștinos, circumscris de vegetație densă. Construcția alcătuită din crengi, are vatra căptușită cu vegetație uscată, stuf și alte plante. Ouăle albe variază ca număr între 2 și 7, sunt albe, în unele cazuri punctate cu macule roșcate.

Cuibărit în țară: improbabil, date concrete care să dovedească nidificația sa nu există, nici pentru secolul trecut (Linția,1954) nici pentru timpii recenți (Munteanu et all., 1994).

 

Activitate: specie diurnă.

În căutare de pradă, eretele vânăt execută zboruri joase după tipicul genului pe care îl reprezintă.

 

Regim alimentar: carnivor. Hrana de bază o asigură mamiferele de diferite mărimi, de la cea a șoarecelui până la cea a vătuilor de iepuri. Prădează și șopârlele și păsărele.

 

Ecologie, habitat:

Pajiști naturale, ținuturi de câmpie necultivate cu caracter stepic dar și, chiar dacă mai rar, lunci înierbate, terenuri mlăștinoase în apropierea bălților, cursurilor de ape. Ca habitat secundar având scop de sursă trofică pot fi luate în considerație culturile agricole. Iarna, în timpul migrației, eretele poate fi observat de regulă în zbor dar și poposind pe sol.

 

Statutul speciei:

Directiva păsări, anexa I a Directivei Consiliului Europei 79/409/CEE;

OUG 57-2007, OUG 154-2008 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei și faunei sălbatice (anexa 3);

Convenţia de la Berna - Legea nr. 13 din 11.03.1993;

Convenția de la Bonn, anexa II;

Legile 407/2006 și 197/2007;

Legea vânătorii, anexa 2 (vânarea interzisă);

Birds in the European Union – a Status Assessment 2004, 2007;

The State of Europe’s Common Birds, 2007.

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională

 

PARTENER

RNP-ROMSILVA - Administratia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa RA

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro