înapoi la păsări

 

Denumire ştiinţifică: Aquila chrysaetos

Denumire populară - Acvilă-de-munte

Taxonomie: Cls. Aves, Ord. Accipitriformes, Fam. Accipitridae

 

Descriere. Specie de munte, acvila-de-munte trăiește la noi și în zona submontană și montană, local în pădurile de la poalele munților. Adulții sunt închiși la culoare, brun-negri, cu ceafa crem deschis. Imaturii sunt maro deschis cu pieptul brăzdat de dungi închise și partea inferioară a spatelui de un alb-crem pal, caracteristic speciei. Remigele primare au steagul (primele 6) îngustat. Pieptul, abdomenul și penele de pe tibii brun întunecate, roșcate. Ceara, colțul gurii și picioarele sunt galbene. Sunetele emise pot fi asemenea unui: “chia” (Bruun versus Munteanu,1999, Munteanu, 2009).

După Linția (1954) ”pentru deosebirea exactă și mai grabnică a acvilei imperiale de cea de munte servesc caracterele ciocurilor și ale ghearelor degetului interior”, la prima ciocul fiind mai tare recurbat decât gheara și invers la heliaca, un detaliu însă mai greu decelabil în timpul observațiilor pe teren.

 

Biologie (reproducere, ecologie, habitate)

 

Reproducerea:

Cuibărește mai rar în copaci cu deosebire însă în polițele din verticala stâncilor. Poate reveni la același cuib an după an (dacă este vechi îl repară) dar totodată poate ocupa un al doilea sau al treilea cuib construit cândva în trecut. Travaliul reîmprospătării cuibului se petrece o dată cu începutul lunii martie. Numărul de ouă depuse este de două (rar trei sau patru). Aspectul lor este scurt-oval, fără strălucire – mate, albe cu pete brun-roșcate, violet-cenușii, cenușii. Perechile sunt monogame și în fiecare an se întorc la vechiul cuib. Primele ouă sunt depuse la sfârșitul lui martie. Incubația durează 43 de zile, după care apar puii de culoare albă, dintre care doar cel mai puternic va ajunge sa părăsească cuibul, ceilalți murind înainte. Puiul zboară pentru prima dată după două luni și iarna migrează singur, căutând pereche în vara următoare.

 

Activitate: specie diurnă, sedentară.

Iarna se dispersează în ținuturile mai joase, de ex: Doborogea (Munteanu, 2009). Teritoriul unei perechi se întinde între 50 – 200 km2.

 

Regim alimentar: carnivor, prădează cu precădere marmote dar și micromamifere, iar iarna, cadavre.

 

Ecologie, habitat:

Survolează terenurile pajiștilor montane, culmile împădurite dar uneori și terenurile agricole submontane. Local, și în zona forestieră până în ținuturile subcarpatice dar numai pe liziere, în apropierea unor terenuri întinse, deschise, cultivate sau nu. De asemenea poate fi o prezență și de-a lungul pădurilor de luncă. În ROSPA0020 este identificabilă în zonele cu abrupturi calcaroase.

 

Statutul speciei:

Directiva păsări, anexa I a Directivei Consiliului Europei 79/409/CEE;

OUG 57-2007, OUG 154-2008 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei și faunei sălbatice (anexa 3);

Convenţia de la Berna - Legea nr. 13 din 11.03.1993;

Legea vânătorii, anexa 2 (vânarea interzisă).

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională

 

PARTENER

RNP-ROMSILVA - Administratia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa RA

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro