înapoi la mamifere

 

Denumire ştiinţifică: Lutra lutra (Linnaeus, 1758)

Denumire populară - Vidra

Taxonomie: Cls. Mammalia, Ord. Carnivora, Fam. Mustelidae

 

Urme de Lutra lutra

Descrierea speciei:

Lutra lutra este o specie inconfundabilă, chiar și pentru cei neavizați, atunci când este observată pe uscat. În apă însă, persoanele lipsite de experiență pot confunda animalul cu rozătoarele acvatice de talie mare precum bizamul, nutria sau castorul.

Înfățișarea generală este caracteristică mustelidelor, cu mențiunea că specia prezintă o serie de adaptări la mediul acvatic. Astfel corpul este alungit puternic, membrele sunt scurte, coada bine dezvoltată și musculoasă. Lungimea raportată în monografiile de specialitate (Murariu și Munteanu 2005) se încadrează în limitele a 80-135 cm (lungime totală: cap-trunchi-coadă), masculii fiind ușor mai mari decât femelele. Greutatea adulților variază între 7 și 12 kg în cazul masculilor și 4-8 kg în cazul femelelor. Ocazional au fost capturate și exemplare cu greutăți și dimensiuni mai mari decât cele menționate anterior.

Întregul corp este acoperit de o blană cu peri de două tipuri. Unii sunt lungi de până la 25 mm și impermeabili iar alții sunt scurți de 10-15 mm și au rolul de a reține un strat termoizolator de aer între mediul acvatic și tegument. Coloritul este brun pe spate și flancuri cu abdomenul și partea ventrală a gâtului cafenii.

Pe gât există o serie de pete închise care sunt unice fiecărui individ și ca atare pot servi la recunoașterea individuală în cazul studiilor de capturare-marcare-recapturare.

Habitat: Populează râurile, lacurile (naturale și artificiale) și chiar țărmurile marine. Pe altitudine urcă până la cca. 1000 de metri în Alpi (Ruiz-Olmo și Gosalbez 1997 în: Ruiz-Olmo și colab. 2008) și mult mai sus în Himalaya.

Peștera Ponor-Plopa (foto Ioan Duma) este frecventată adesea de vidră.

Prezența speciei este condiționată evident de hrană și de vegetația abundentă din preajma apelor. În Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița specia pătrunde și în peșterile cu curs de apă iar adesea vizuina este adăpostită în astfel de peșteri.

 

Biologie:

Reproducerea: Maturitatea sexuală este atinsă de regulă în al doilea an de viață, la vârsta de 18 luni în cazul masculilor și la 24 luni în cel al femelelor (Reuther 1991). Împerecherea are loc în mediul acvatic. Gestația durează 60-64 zile după care femela dă naștere unui număr de 1-5 pui cu o medie de 2,6 pui/fătare (Sidorovich și Tumanov 1994). Aceștia, la naștere, cântăresc între 70 și 120 de grame și au o lungime de 12-16 cm. Vor deschide ochii abia la 15- 41 zile de la naștere și rămân dependenți de mamă circa un an (Melissen 2000). Vârsta independenței este raportată ca fiind de 13 luni.

Este o specie care se poate reproduce în orice perioadă a anului (cel puțin în condiții de captivitate) (Reuther 1999). Mortalitatea în rândul juvenililor este relativ ridicată. Astfel, circa 27% dintre aceștia nu ajung la vârsta de 6 luni (Melissen 2000).

Durata de viață: Se presupune a fi de 4-5 ani în cadrul natural (Scoția: M = 3,14 ani; Germania: M = 6,1 ani) și până la 12-14 (excepțional 22 de ani) în captivitate (Melissen 2000).

Activitate: Specia este activă în special pe timp de noapte sau la crepuscul (Green și colab. 1984). Există însă și zone geografice unde activitatea este predominant diurnă (Kruuk 1995). În zona Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița specia este activă cu precădere noaptea, ceea ce face dificilă observarea și studierea ei prin observații directe.

Deplasări și teritoriu: Specia pare a se deplasa de-a lungul râurilor și doar arareori se aventurează în afara acestora. Un individ stăpânește circa 21,6-34,8 km liniari de râu (Prigioni și colab. 2006). Studiile recente scot în evidență o organizare spațială caracteristică mustelidelor în care un mascul dominant patrulează o lungime considerabilă de râu pe care îl împarte cu una sau două femele adulte și cu puii/subadulții acestora.

De-a lungul unui râu există porțiuni în care teritoriile mai multor indivizi (mascul adult și o femelă cu puii ei) se suprapun pe lungimi de 0,02-14,1 km (Prigioni și colab. 2006).

Regim alimentar: Carnivor. Specia consumă în cea mai mare parte diverse specii de pești care pot constitui până la 80% din dietă. Pe lângă pești consumă și alte specii precum diverse nevertebrate (crustacei), amfibieni, reptile, păsări și chiar mamifere. În unele zone ale arealului de răspândire, din dieta speciei, artropodele (Crustacea) pot constitui până la 80% din biomasa consumată. Aceste variații mari de dietă arată faptul că specia este foarte flexibilă și alege de regulă acele animale care sunt mai abundente în habitatul pe care îl ocupă.

 

Majoritatea peștilor capturați au în medie 13 cm lungime (Kruuk 1995). Cu toate acestea vidra poate captura și pești de mari dimensiuni. În condiții de captivitate consumă echivalentul a 10-15% din greutatea corporală zilnic. Consumul de hrană este mai ridicat în sezonul hyemal odată ce temperaturile scad sub 0ºC (Melissen 2000).

În zona Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița dieta speciei este extrem de diversă. Astfel am putut observa, în lăsăturile colectate, pe lângă pești și resturi de amfibieni, șerpi (Natrix sp.), păsări dar în special crustacei (raci). Aceștia din urmă constituie până la 50% din dieta speciei în anumite sectoare de râu (zona superioară a Minișului).

Densitate: Densitățile sunt extrem de variabile în funcție de tipul de habitat și calitatea acestuia. Cele mai mari densități raportate științific sunt cele din Shetland unde un exemplar ocupă circa 1 km de țărm marin (Kruuk și colab. 1989). În alte părți ale arealului de răspândire densitățile raportate sunt de 1 exemplar/27km liniari de râu (Anglia) (Ruiz-Olmo și colab. 2008) sau 1 exemplar la 21,6-34,8 km liniari de râu (Italia) (Prigioni și colab. 2006). Trebuie precizat că, datorită dificultăților de observare și monitorizare, densitatea speciei în cea mai mare parte a arealului de răspândire este necunoscută.

Statutul speciei:

Directiva specii și habitate, anexele II și IV ale Directivei Consiliului Europei 92/43/CEE; OUG 57/2007, OUG 154/2008 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei și faunei sălbatice (anexele II și IV);

CITES apendixul I, valid din 24 iunie 2010 (http://www.cites.org/eng/app/appendices.shtml);

Convenţia de la Berna, anexa II (http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/nature/WC... ) - Legea nr. 13 din 11.03.1993;

Conform IUCN specia este clasificată ca fiind ”Near Threatened” (pagina IUCN: http://www.iucnredlist.org/details/12419/0 accesată în aprilie 2013).

 

Bibliografie:

Chanian P. 2003. Monitoring the Lutra lutra. Conserving Natura 2000 Rivers Monitoring Series no. 10, English Nature, Peterborough

Dallas J.F., Carss D.N., Marshall F., Koepfli K.P., Kruuk H., Piertney S.B., Bacon P.J. 2000. Sex identification of the Eurasian otter Lutra lutra by PCR typing of spraints. Conservation Genetics 1: 181-183

García-Díaz P., Arévalo V., Lizana M. 2011. Comparision of track and direct observation estimations for assessing abundance of the Eurasian otter, Lutra lutra. Folia Zoologica 60(1): 37-42.

Green J. Green R., Jefferies D.J. 1984. A radio-tracking survey of otters Lutra lutra on a perthshire river system. Lutra 27: 85-145.

Kruuk H. 1995. Wild Otters. Predation and Populations. Oxford University Press: Oxford.

Kruuk H.,Moorhouse A., Conroy J.W.H., Durbin L., Frears S. 1989. An estimate of numbers and habitat preferences of otters Lutra lutra in Shetland, UK. Biol. Conserv. 49: 241-254

Melissen A. 2000. Eurasian otter Lutra lutra. Husbandry guidelines for Lutra lutra.

Murariu D și Munteanu D. 2005. Mammalia. Carnivora. Fauna României vol. XVI fascicula 5. Editura Academiei Române, București.

Prigioni C., Remonti L., Balestrieri A. 2006. Otter Lutra lutra movements assessed by genotyped spraints in southern Italy Hystryx It. J. Mamm. (n.s.) 17(1): 91-96.

Reuther. C. 1991. Otters in captivity – a review with special references to Lutra lutra. Proc. V. Intern. Otter Coll. Hankensbuttel 1989: 269-307

Reuther C. 1999. Development of weight and lenght of eurasian otter (Lutra lutra) cubs. IUCN Otter Scelialist Group Bulletin 16(1): 11-25.

Ruiz-Olmo, J., Loy, A., Cianfrani, C., Yoxon, P., Yoxon, G., de Silva, P.K., Roos, A., Bisther, M., Hajkova, P. & Zemanova, B. 2008. Lutra lutra. In: IUCN 2012. IUCN Red List of Threatened Species. Version 2012.2. <www.iucnredlist.org>.

Sidorovich V.E. și Tumanov I.L. 1994. Reproduction in otters in Belarus and north-western Russia. Acta Theriologica 39(1): 59-66.

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională

 

PARTENER

RNP-ROMSILVA - Administratia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa RA

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro