înapoi la mamifere

 

Denumire ştiinţifică: Glis glis (Linnaeus 1766)

Denumire populară - Pârșul mare, pârșul cenușiu

Taxonomie: Ordinul Rodentia, Familia Gliridae, Subfamilia Glirinae

 

Descriere.

Adulții au în medie o lungime corporală de 14-15cm la care se adaugă coada stufoasă de 11-13cm. Ca și greutate animalele adulte ajung la 120-150g în perioada estivală iar în sezonul autumnal, înainte de a intra în hibernare pot depăși 200-250 grame.

Blana la majoritatea indivizilor este de culoare gri cu nuanțe brune pe spate și flancuri, respectiv albă pe abdomen și partea ventrală a gâtului și a picioarelor. Totuși unele exemplare pot avea blana maronie, neagră sau chiar complet albă (indivizii albinoși).

Habitat. Specia se întâlnește în special în pădurile de foioase (fag și stejari) dar ajunge și în cele de rășinoase și chiar în jnepenișurile din zona subalpină. Habitatele cele mai importante, în care specia atinge densități mai mari rămân totuși pădurile mature de fag și stejar unde găsește suficientă hrană și adăposturi.

Biologie. Specia hibernează din octombrie până în aprilie-mai (perioada de hibernare variază în funcție de temperatura mediului ambiant).

Hibernaculele sunt plasate în sol la o adâncime de 20-70cm. Ocazional însă pot hiberna în peșteri sau cavități preluate de la alte specii (vechi vizuini de vulpi, bursuci, etc).

Împerecherea are loc între sfârșitului lui iunie și începutul lui iulie iar puii se nasc de regulă în iulie-august. Perioada de gestație durează 20-25 zile iar după circa 30 de zile de la naștere puii sunt capabili să caute singuri hrană. În condițiile climatice ale României femelele cresc o singură generație de pui pe an. Numărul acestora este cuprins între 1-și 9 cu o medie de 5 – 6 pui/fătare. Media puilor/naștere are valori mai mari la femelele adulte decât la cele care sunt la prima fătare.

Reproducerea acestei specii este influențată mult de fructificația stejarilor și a fagului. Astfel, în anii cu fructificație slabă populații întregi nu se reproduc. Această particularitate a reproducerii are evident repercursiuni asupra densității speciei, care variază uneori destul de mult de la un an la altul.

Hrana. Pârșul mare consumă o varietate de tipuri de hrană, de la muguri și flori ale diverselor specii din flora spontană până la fructe și chiar nevertebrate, ouă sau păsări mici. Hrana vegetală este însă preferată.

 

În perioada de primăvară consumă muguri, flori, fructe chiar si necoapte, diverse specii de artropode si uneori chiar ouă sau păsari silvicole. Spre toamnă fructele și ulterior jirul sau ghinda vor predomina în dieta speciei.

Prădători. Principalii prădători ai pârșului mare sunt speciile de păsări răpitoare de noapte. Pe lângă acestea ocazional specia este prădată și de unele mamifere (Sus scrofa, Meles meles, Martes martes, Martes foina, Vulpes vulpes, Canis lupus, Ursus arctos, Felis silvestris, Lynx lynx).

 

 

Fapt divers. În perioada romană specia era capturată și crescută în recipiente speciale numite ”gliaria” fiind consumată ca o adevărată delicatesă în timpul banchetelor.

Durata de viață. 3 până la 9 ani. Se pare că durata de viață a indivizilor este influențată de activitatea lor sexuală. Astfel exemplarele care se reproduc an de an au o durată de viață mai scurtă comparativ cu cele care se reproduc intermitent (un an da iar următorul nu).

Densitatea adulților raportată pentru această specie variază în funcție de sezon, an, sau habitat. Diverse studii raportează densități ce variază de la sub 1 undivid/ha la aproape 22 de indivizi/ha în sezonul autumnal al anilor cu hrană din abundență.

Statut. Specia este clasificată ca fiind ”least concern” de către IUCN (accesat online la data de 20 noiembrie 2012).

 

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională

 

PARTENER

RNP-ROMSILVA - Administratia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa RA

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro