înapoi la mamifere

 

Denumire ştiinţifică: Muscardinus avellanarius (Linnaeus 1758)

Denumire populară - Pârșul de alun, alunel, alunar

Taxonomie: Ordinul Rodentia, Familia Gliridae, Subfamilia Leithiinae

 

Descriere. Este cea mai mică specie de pârș din fauna României. Adulții au în medie o lungime corporală de 6-8cm la care se adaugă coada de 6-9cm. Greutatea animalelor adulte variază în funcție de sezon. Primăvara imediat după ieșirea din hibernare au o greutate de 17-20g. Spre toamnă însă pot ajunge la 25-30g.

Blana are culoare roșcată pe spate și flancuri. Abdomenul și părțile inferioare ale picioarelor sunt albe sau alb-gălbui. La juvenili blana are de multe ori nuanțe brun-cenușii.

Coada, de aceeași culoare ca și spatele este acoperită cu numeroși peri fără a fi însă la fel de stufoasă precum la pârșul mare sau la pârșul de pădure.

Picioarele sunt scurte și musculoase prevăzute cu 4 respectiv 5 degete subțiri perfect adaptate pentru cățărat și agățat.

Habitat. Este cea mai comună specie de pârș din fauna României. Populează diverse tipuri de păduri, de la cele de luncă până la cele de rășinoase și chiar jnepenișurile din etajul subalpin.

Se poate întâlni în livezi părăsite, grădini, parcuri sau perdele forestiere. Preferă habitatele cu subarboret tânăr (2-5ani) și bogat în specii de plante.

În aceste desișuri, greu de pătruns își construiește cuibul din materiale vegetale. Cuiburile juvenililor sau ale adulților solitari sunt mai mici (7-10cm diametru) decît cele ale femelelor cu pui (12-16cm diametru). Atunci când pe teritoriul sau găsește scorburi naturale sau artificiale nu ezită să le folosească.

Biologie. Specia hibernează din octombrie-noiembrie până în martie-aprilie (perioada de hibernare variază în funcție de climatul zonei în care viețuiește).

Hibernaculele sunt formate asemenea cuiburilor din sezonul cald, din materii vegetale (frunze, mușchi, licheni). De regulă acestea sunt plasate la nivelul solului în litieră, sub mușchi, bușteni, fisuri în stâncă. Pe timpul sezonului de iarnă, dacă este deranjat un pârș poate shimba mai multe hibernacule.

Imediat după ieșirea din hibernare începe sezonul de reproducere, sezon care va dura până la sfârșitul toamnei.

Femelele cu o greutate corporală mai mare vor fi primele care se vor împerechea. Dimpotrivă cele cu o greutate redusă se vor reproduce mai târziu în vară.

Primii pui pot fi observați în luna mai iar ultimii chiar în septembrie sau chiar octombrie.

Numărul de pui variază de la 1 la 6 cu o medie de 4 pui /fătare. Aceștia sunt inițial orbi și golași, iar după numai cca. 30 de zile devin independenți și capabili să-și caute singuri hrana. Cele mai mari șanse de supraviețuire le au puii care se nasc în mai-iunie. Dimpotrivă cei care se nasc mai tîrziu in vară sau chiar la început de toamnă au șanse reduse de supraviețuire deoarece nu au suficient timp pentru a câștiga în greutate.

În condițiile climatice ale țării noastre femelele de Muscardinus avellanarius cu o condiție fizică bună, pot crește două generații de pui pe an.

Maturitatea sexuală este de regulă atinsă în anul următor. Totuși în unii ani, unele femele născute în luna mai devin mature sexual și se pot reproduce chiar în toamna aceluiași an.

Durata de viață este de până la 5 ani în captivitate. În natură numai un număr mic de animale ajung la această vârstă datorită prădării și a mortalității relativ ridicate din perioada hyemală.

Densitatea adulților variază în funcție de sezon, an, sau habitat. Cea mai mică densitate se înregistrează primăvara iar cea mai ridicată toamna. Diverse studii raportează densități ce variază de la sub 1 undivid/ha în lunile aprilie-mai la aproape 4-10 de indivizi/ha în sezonul autumnal.

Hrana. Pârșul de alun este preponderent vegetarian consumând în funcție de sezon, semințe, muguri, frunze, flori și fructe. Totuși dieta vegetariană este suplimentată cu diverse specii de nevertebrate (în special artropode), și ocazional cu ouă și pui ale unor specii de paseriforme.

Prădători. Principalii prădători ai pârșului de alun sunt speciile de păsări răpitoare de noapte. Pe lângă acestea ocazional specia este prădată și de unele specii de șerpi (Vipera sp.) și mamifere (Sus scrofa, Meles meles, Martes martes, Martes foina, Vulpes vulpes, Canis lupus, Ursus arctos, Felis silvestris, Lynx lynx).

Statut. Specia este clasificată ca fiind ”least concern” de către IUCN (accesat online la data de 20 noiembrie 2012).

La nivel European în multe țări specia este protejată prin diferite convenți iși legi. Astfel în 1993 România a semnat adoptarea convenției de la Berna prin legea 13/1993. Mai este protejată prin directiva europeana 92/43/EEC. Murariu Dumitru  (în Botnariuc și Tatole, 1995) o clasifică ca fiind o specie vulnerabilă.

Noi însă conform datelor obținute din teren, tindem să fim de acord cu clasificarea IUCN și anume: specia nu prezintă nici un risc de dispariție la nivel mondial.

Proiect co-finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională

 

PARTENER

RNP-ROMSILVA - Administratia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa RA

 

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro